Disper împăciut de toate
Noroc împrăştiat prin casă
Şi dărnicie spre pierire
De toate, mie pasă
Pe frunte încreţită de dureri
De leacuri ale unor babe
Mă tem, mă dor dureri
Râd chinuri într-o parte
Tai zâmbet, jos o mască
Plămânii sincer îi inspir
Mă dau pe dos, nu-mi pasă
De tine şi de tine şi mă lasă
E paradigmă spre irefutabil
Şi dos de colţ în ce ascund
Posomorare să-mi renască
Un zâmbet cald uitat de nu-stiu-cand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu